Creda 86406 Manual do Utilizador Página 13

  • Descarregar
  • Adicionar aos meus manuais
  • Imprimir
  • Página
    / 16
  • Índice
  • MARCADORES
  • Avaliado. / 5. Com base em avaliações de clientes
Vista de página 12
13
COMERȚ
progresivă a comerțului cu bunuri și servicii,
investițiile, achizițiile publice și eliminarea barierelor
netarifare.
• Maroc: negocierile cu UE referitoare la o zonă de liber
schimb aprofundată și cuprinzătoare (DCFTA) au fost
lansate în martie 2013.
• Statele Unite: relațiile economice ale UE cu Statele
Unite au căpătat o amploare fără precedent. Cu
toate acestea, mai pot fi intensificate. Dat fiind
faptul că tarifele medii sunt de aproximativ 4 %,
cheia pentru valorificarea acestui potențial constă
în abordarea barierelor netarifare. În iulie 2013 au
fost lansate negocieri referitoare la un Parteneriat
transatlantic pentru comerț și investiții. Conform
unui studiu independent, odată pus în aplicare, un
astfel de parteneriat ambițios i-ar putea aduce
Uniunii Europene câștiguri economice în valoare
de 119 miliarde de euro pe an. Pentru o familie de
patru persoane, aceasta ar însemna o contribuție
suplimentară de 545 de euro la venitul actual.
NEGOCIERI VIITOARE
• Zona de sud a Mării Mediterane (Egipt, Iordania,
Maroc și Tunisia): în decembrie 2011, guvernele
UE au aprobat mandatele de negociere pentru
consolidarea și extinderea actualelor acorduri de liber
schimb. Primele discuții au început în martie 2013 cu
Marocul (a se vedea mai sus).
Acordurile de liber schimb sunt o componentă-cheie a
multor acorduri de asociere. UE este legată de multe
țări vecine prin intermediul unor uniuni vamale (Andorra,
San Marino și Turcia). În Europa există acorduri în
vigoare cu Insulele Feroe, Islanda, Norvegia și Elveția
și cu țările din sudul Mediteranei (Algeria, Egipt, Israel,
Iordania, Liban, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria și
Tunisia). Pe lângă acordurile de stabilizare și asociere
cu țările din Balcanii de Vest, este în vigoare și un
regim comercial autonom între UE și fosta Republică
iugoslavă a Macedoniei, Albania, Muntenegru, Bosnia și
Herțegovina, Serbia și Kosovo*.
* Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă
cu RCSONU 1244/1999 și cu Avizul CIJ privind declarația de independență a
Kosovo.
Relații strategice
• China: China este în prezent al doilea partener
comercial al UE, după SUA. În același timp, UE este cel
mai mare partener comercial al Chinei. În noiembrie
2013, UE și China au anunțat lansarea negocierilor
privind un acord global de investiții. Acesta va facilita
liberalizarea progresivă a investițiilor și eliminarea
restricțiilor care stau în calea investitorilor pe ambele
piețe.
• Rusia: UE este, de departe, cel mai important partener
comercial al Rusiei, reprezentând peste jumătate din
importurile și exporturile acestei țări. Aderarea Rusiei
la OMC în 2012 a redus taxele de import și oferă
un forum de discuții pentru abordarea problemelor
bilaterale. Contrar așteptărilor UE, Rusia a optat de
atunci pentru o abordare mai protecționistă care a
fost exacerbată de criza din Ucraina.
Țările în curs de dezvoltare
Uniunea încurajează în mod activ țările în curs de
dezvoltare să utilizeze comerțul pentru a-și consolida
propriile economii și pentru a-și îmbunătăți condițiile
de viață. Intensificarea schimburilor comerciale permite
sporirea veniturilor din exporturi și diversificarea unor
economii bazate pe produse de bază și materii prime.
Pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să exporte,
Uniunea a fost prima organizație din lume care a
acordat, în 1971, un sistem generalizat de preferințe
(SGP) în care a introdus rate preferențiale de import
pentru toate țările în curs de dezvoltare, conferindu-le
astfel un acces vital la piețele europene.
Cu toate acestea, pe parcursul ultimelor patru decenii,
echilibrele economice și comerciale mondiale s-au
modificat radical. O serie de țări în curs de dezvoltare
mai avansate din punct de vedere tehnologic s-au
integrat cu succes în sistemul comercial mondial, în
timp ce un număr mai mare de țări mai sărace au
rămas în urmă. În acest mediu competitiv, preferințele
tarifare trebuie să se îndrepte către țările care au cea
mai mare nevoie de ele.
Prin urmare, noul sistem generalizat de preferințe (SGP),
intrat în vigoare în 2014, își propune să ajute țările cel
mai puțin avansate și alte economii cu venituri scăzute
și medii care nu beneficiază de acces preferențial
pe piața UE. În prezent, numărul lor se ridică la 88.
Țări precum Rusia, Brazilia, Kuweit și Arabia Saudită,
pe care Banca Mondială le include pe lista țărilor cu
venituri ridicate sau medii superioare și partenerii care
beneficiază de altă formă de acces preferențial la UE,
Vista de página 12
1 2 ... 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Comentários a estes Manuais

Sem comentários